Terapia ocupațională și persoanele cu probleme de sănătate mentală sau fizică

Ergoterapia şi persoanele cu probleme de sănătate mentală sau fizică. Una din cele mai importante şi dificile probleme ale ergoterapiei cu privire la bolnavii psihici este de a determina la acestea un impuls spre o activitate folositoare, de al menţine si dezvoltă pînă la limita devenirii utile.

Boala psihică pune în discuţie, cu precădere un grad de incapacităţi fizice, şi incapacitatea autoconducerei privind integrarea utilă în mediul social şi în procesul muncii. Includerea psihoticilor şi psihopaţilor în procesul ergoterapeutic normalizează relaţiile dintre bolnavi, stimulează pe cei inactivi, împiedică dezvoltarea stării agresive sau vegetaţie pasivă, duce la coordonarea, cît de cît, a gesturilor, reflexelor, vorbirii, echilibrează afectivitatea, stimulează memoria, voinţa, activitatea. Să urmăreşte formarea la handicapaţii psihic a unor abilităţi psihice şi profesională ameliorare şi reducere psihică. Bolnavul psihic lăsat în stare pasivă, lăsat la discreţia unei mentalităţi de neîncredere în posibilităţile de redresare umană prin folosirea capacităţilor sale de energie restantă, se degradează fizic şi spiritual, rămână condamnat la orizontalizarea pe patul său de suferinţă.

Scopul principal este resocializarea bolnavului, munca în colectiv şi folosirea meseriilor sunt elemente indispensabile. Caracterul,colectiv al muncii permite:

• Confruntarea rezultatelor individuale intre bolnavi.
• Cultiva sentimente şi comportamente de reintegrare socială.
• Determina aprecierea celor ce se disting în munca are caracter stimulator. 

In neurologie ergoterapia este un bun mijloc de mărire a potenţialului funcţional pentru o serie de bolnavi cu deficienţe motorii, datorită unor leziuni periferice sau centrale, cu tulburări de coordonare de pe urma cărora bolnavul a rămas cu un deficit funcţional. Se abordează următoarele practici: fizioterapie, cultura fizica medicală, terapie ocupaţională, ergoterapie, kineterapie.

Există două modalităţi de ergoterapie:

• Ergoterapia pentru bolnavi acuţi – anumitor grupe de muşchi şi funcţii nervoase;
• Ergoterapia pentru bolnavii cronici – este o terapia importantă – metode profilactice şi curative pentru tulburările de comportament, pentru dezechilibrul psihic care survine la infirmii motoric. Se folosesc o serie de aparate şi dispozitive adaptate gardului de suferinţă şi care oferă posibilitatea exersării unor mişcări prin confecţionarea diferitelor obiecte. Pentru a evita oboseala şi durerea, aparatele sunt reglate sub posibilităţile de mişcări maxime ale suferindului.

Există: 1. activităţile destinate bolnavilor cu membrele lezate, la începutul perioadei de recuperare; 2. pentru bolnavii ajunşi la sfârşitul recuperării, cînd activităţile de ergoterapie trebuie să se apropie de condiţiile de lucru obişnuite globală pe plan gestual – ex. tâmplărie, grădinărit. Ergoterapia membrelor superioare la adulţi. Membrele superioare sunt responsabile de efectuarea celor mai importante operaţiuni musculare – prehensiuni, presiune, respingere. La aceste membre se remarcă atât dexteritatea digitală cît şi coordonarea motorică completă. „E” oferă o gamă largă de activităţi, fizice şi intelectuale, alese în raport de handicap şi gusturile bolnavului (ex. prelucrarea lemnului). Ergoterapeutul canalizează activitatea bolnavului pentru utilizarea maxima de gesturi reeducative – subiectul devine mai activ cînd vede că eforturile lui se materializează sub forma unui obiect.

Distribuie acest articol: