Organizarea atelierelor de terapie ocupațională și ergoterapie

Terapia ocupaţională şi ergoterapia ca metode de tratament prin ocupaţie şi muncă, componente ale procesului complex de recuperare ce utilizează toate formele de activitate recreativă sau productivă prescrise de medic în scop terapeutic, sunt reglate ca mod de organizare prin “Normele tehnice privind organizarea activităţilor de ergoterapie în unităţile sanitare”.

Împreună cu kinetoterapia, hidroterapia, electroterapia, masoterapia, psihoterapia, ortezarea şi protezarea, terapia educaţională, logopedia, profesionalizarea sau reprofesionalizarea, terapia ocupaţională şi ergoterapia reprezintă forme de integrare în cadrul asistenţei instituţionale cu multiple aspecte profilactice, terapeutice, socio-familiale, culturale şi economice. Atenţia factorilor de decizie şi a celor medicali trebuie îndreptată spre organizarea acestei activităţi sub aspectul diversificării atelierelor, alegerea şi dozarea metodelor, cât şi a posibilităţii de a stabili unele gradaţii şi eşalonări a muncii de la simplu la complex şi invers.

Organizarea activităţii în funcţie de priorităţi sau metode are în vedere următoarele aspecte: studiul locurilor de muncă, a utilajelor, amplasarea în funcţie de suprafaţa disponibilă şi realizarea planurilor de muncă.

Pentru buna desfăşurare a activităţii în atelierele de ergoterapie trebuie avute în vedere măsuri ce au drept scop folosirea raţională din punct de vedere al tratamentului medical, al posibilităţilor de realizare, al efortului bolnavului participant la procesul de recuperare.

Diviziunea muncii se realizează în mai multe feluri:

• diviziunea muncii pe operaţii;
• diviziunea muncii pe obiecte;
• diviziunea muncii în funcţie de calificare.

Diviziunea muncii pe operaţii solicită din partea executantului o singură operaţie sau un număr mic de acţiuni asemănătoare, la un singur tip de unealtă sau maşină.

Diviziunea muncii pe obiecte presupune efectuarea unor lucrări în funcţie de posibilităţile fizice şi psihice ale pacientului, conducând la însuşirea în scurt timp a unui meşteşug folositor (posibil cel avut anterior îmbolnăvirii).

Diviziunea muncii pe calificări presupune valorificarea gradului de calificare al pacientului, anterior îmbolnăvirii sale.

Distribuie acest articol: