O Poveste de Supraviețuire: Călătoria Ecaterinei și a lui Mihail spre Siguranță

În vechea lor locuință din districtul Oceakov, regiunea Nikolaev, Ecaterina și Mihail nu știau niciodată dacă vor mai prinde o nouă zi. Fiecare despărțire de vecini era trăită ca și cum ar fi fost ultima. Viața sub teroarea mitralierelor i-a forțat să plece și să-și caute un nou început într-o țară străină.

Cu inima grea și ochii plini de lacrimi, cei doi bătrâni, în vârstă de 75 și 80 de ani, împreună cu nepoata lor de 10 ani, au părăsit casa în care și-au trăit întreaga viață. Gloanțele și exploziile constante le-au răpit sentimentul de siguranță și i-au împins spre o destinație necunoscută: Moldova.

Drumul a fost lung și dificil, plin de incertitudini și temeri, dar era singura lor speranță de a supraviețui. Ajunși în Moldova, Ecaterina și Mihail s-au stabilit împreună cu nepoțica lor pe strada Columna din Chișinău. Deși aveau acum un acoperiș deasupra capului, sentimentul de dezrădăcinare era apăsător.

Mihail, copleșit de disperare și suferință, a refuzat să accepte noua realitate și a căzut într-o depresie profundă. Nici măcar insistențele familiei de a-l duce la medic nu l-au putut convinge. Zilele lor erau marcate de frică și nesiguranță. Sunetele străzii, altădată inofensive, îi făceau să tresară, amintindu-le de coșmarurile războiului.

Amândoi au devenit dependenți de antidepresante pentru a face față durerii și pentru a găsi puțină liniște în mijlocul tumultului. Pandemia de Covid-19 a adus și mai multe greutăți. Ecaterina și Mihail au fost internați, iar starea gravă a lui Mihail a agravat situația și mai mult. De atunci, viața lor a devenit o succesiune de tratamente și vizite medicale.

Ecaterina privea adesea pe fereastră, visând la zilele în care își făceau planuri de viitor. Acum, singura lor dorință era să supraviețuiască și să vadă încă o zi. În mijlocul acestui haos, au găsit alinare la Centrul de Suport Social de pe strada G. Casu 32.

Aici, au fost primiți cu căldură și compasiune. Psihologul centrului le-a oferit sprijin emoțional și încurajare, ajutându-i să nu se simtă singuri și să găsească puterea de a continua. „Am fost primită cu o căldură și siguranță pe care nu le-am mai simțit de mult timp. Psihologul de la centru ne-a oferit suport emoțional și încurajare în momentele noastre de vulnerabilitate și nevoie.”

„Emoțiile care m-au copleșit m-au făcut să vreau să vă mulțumesc sincer pentru sinceritate, amabilitate și sprijin.”

Această activitate face parte din Programul „Îmbunătățirea accesului la servicii esențiale de sănătate și protecție împotriva violenței de gen pentru persoanele refugiate din Ucraina și cele din comunitățile gazdă”, susținut de Fondul ONU pentru Populație (UNFPA Moldova) în Republica Moldova și finanțat de Uniunea Europeană.

Distribuie acest articol: