Îmbătrânirea demografică
Îmbătrânirea demografică este o realitate pregnantă a Republicii Moldova. Fără îndoială, îmbătrânirea va continua să persiste dacă fertilitatea rămâne scăzută și durata vieţii continuă să crească. Factorul suplimentar al emigrației persoanelor apte de muncă generează provocări economice și sociale suplimentare. Ea nu mai poate fi considerată drept un sector aflat sub tutela protecției sociale și a sistemului de pensii. În anul 1988, Moldova a atins coeficientul critic de îmbătrânire (numărul de persoane cu vârsta de peste 60 de ani per 100 cetățeni). În anul 2015 coeficientul de îmbătrânire a populaţiei a atins valoarea de 16,7, crescând destul de rapid comparativ cu anul 2011, când valoarea coeficientului era de 14,8.
Prognozele demografice prefigurează o nouă realitate demografică. Realitatea demografică va fi caracterizată de două elemente de bază: (i) numărul populației generale va scădea, indiferent de scenariul fertilității , (ii) structura pe vârste a populației va suferi schimbări semnificative, în sensul în care ponderea populației apte de muncă (15-59) se va micșora, iar ponderea populației vârstnice (60+) va crește .
În Republica Moldova, 70% din potențialul vârstnicilor nu este utilizat. Potențialul vârstnicilor este măsurat prin intermediul Indicelui de Îmbătrânire Activă[1]care măsoară participarea vârstnicilor pe piața muncii, luarea deciziilor, activități de voluntariat, etc. Punctajul IÎA[2] estimat pentru Republica Moldova – 27,1 arată măsura în care potențialul populației în vârstă este folosit. Astfel, rezultă că din totalul populației în vârstă peste 70% are potențial nevalorificat pentru îmbătrânire activă și sănătoasă.
Răspunsul de politici al autorităților a fost complex și ambițios. În baza angajamentelor internaționale ale Republicii Moldova cu privire la MIPAA, cât și prin recunoașterea provocărilor pe care îmbătrânirea demografică le presupune, Guvernul a adoptat Planul de Acțiuni privind implementarea Ghidului de parcurs pentru integrarea problemelor îmbătrânirii în politici (2012-2016).
Planul de acțiuni următor trebuie să abordeze principalele necesităţi de mai jos:
- Insuficienţa de mecanisme şi resurse pentru implementarea inițiativelor de politici a fost un obstacol major.
- Subiectul îmbătrânirii tinde să se piardă printre diversele probleme socio-economice cu care se confruntă ţara.
- Discriminarea lucrătorilor vârstnici pe piața forței de muncă, precum și persistența altor stereotipuri sociale afectează implicarea persoanelor în etate.
- Vârstnicii se confruntă cu izolarea socială, în special în zonele rurale, iar această categorie trebuie să aibă prioritate.
- Implementarea și monitorizarea sunt limitate, din cauză că planurile de acțiuni elaborate nu au indicatori de rezultat bine definiți.
Distribuie acest articol:
