Educarea pacientului în terapia ocupațională

Terapeutul ocupational va educa pacientul pentru cele mai importante domenii cotidiene, incepand cu urmatoarele exemple si sfaturi:

IMBRACAREA:

• Pacientul este invatat sa foloseasca haine cu deschidere in fata, cu o marime mai mare daca este nevoie;
• Inlocuirea nasturilor cu agatatoare sau fermoare;
• Eliminarea sireturilor clasice si inlocuirea cu scai;
• La imbracarea camasii pacientul va incepe intotdeauna cu mana bolnava, iar la dezbracare cu mana sanatoasa;
• Pantalonii se vor imbraca punand piciorul sanatos la nivelul liniei mediane a corpului cu genunchiul flectat, iar piciorul bolnav se va pune cu ajutorul mainilor peste piciorul sanatos; de asemenea se incepe imbracatul cu membrul bolnav, iar dezbracatul cu membrul sanatos;
• Pacientul este invatat sa foloseasca mijloace ajutatoare pentru incaltarea sosetelor si pantofilor.

ALIMENTAREA

• Farfuria se fixeaza pentru a nu aluneca de pe masa;
• Se folosesc vase adanci sau boluri pentru a nu se imprastia alimentele;
• Se ingroasa manerele tacamurilor astfel incat pacientul sa le poata cuprinde pentru a manca singur sau se fixeaza tacamul in palma, printr-o manseta;
• Se folosesc cani cu maner in forma de T sau cu doua toarte; se poate folosi paiul;
• Depozitarea veselei si alimentelor in bucatarie la un nivel mai jos, adaptat in functie de fiecare pacient.

IGIENA PERSONALA

• Pacientii sunt invatati sa foloseasca baia adaptata dupa nevoile lor;
• Se prefera dusul, nu cada; in dus sa existe un covoras antiderapant si un scaunel;
• Sapunul sa fie pus in recipient cu pompita pentru o utilizare mai usoara;
• Se va folosi periuta de dinti electrica;
• Se vor pune pe gresia din baie covorase antiderapante, iar pe pereti se vor monta suporturi si manere fixe.
• WC-ul va fi adaptat cu un inaltator.

Pacientul este invatat sa realizeze toate transferurile, in pat dintr-o parte in alta, din pat in scaun si invers, din scaun pe wc si din culcat in sezut si apoi in ortostatism.

Pentru deprinderile motorii fine se utilizeaza diferite activitati si jocuri care solictita miscarile complexe ale mainii. Se poate merge de la simpla insirare a margelelor pe o ata pana la modelarea plastilinei, crosetat, brodat, tesut sau alte activitati care necesita indemanarea pacientului.

Proprioceptia se recupereaza prin terapia ocupationala cu ajutorul diferitelor structuri si suprafete pe care pacientul le va pipai initial cu ochii deschisi cu ambele maini, mergandu-se progresiv cu inchiderea ochilor si exceptand mana sanatoasa, pana cand acesta va recunoase o anumita structura cu mana hemiplegica, fara a-si folosi vazul. Pentru membrele inferioare sunt foarte practice structurile cu denivelari si cele care creeaza o presiune inegala in talpa la apasare, recrutandu-se proprioceptori.

Terapia ocupationala isi demonstreaza importanta in reabilitarea pacientului dupa un accident vascular cerebral, odata cu obtinerea nivelului maxim de independenta. Scopul final al terapiei ocupationale este cresterea calitatii vietii pacientului.

Distribuie acest articol: