Condițiile de organizare a atelierelor de terapie ocupațională
Organizarea muncii într-un atelier presupune ca o componentă importantă organizarea locului de muncă. Sub acest aspect trebuie să se ţină seama de asigurarea factorilor de ambianţă fizică, psihică şi socială. Numai în condiţiile unui microclimat şi a unei ambianţe psihice şi sociale corespunzătoare, capacitatea de muncă a bolnavului poate fi solicitată în limite fiziologice.
Calitatea şi cantitatea muncii depind de condiţiile în care bolnavul este solicitat, ele constituind stimuli pozitivi sau negativi (iluminarea, cromatica, spaţiul în sine, liniştea, condiţiile igienice). Condiţiile privind utilarea depind de numărul de persoane incluse în activitate, sarcinile propuse pentru a fi rezolvate, tipul de handicap ce urmează a fi tratat şi nu în ultimul rând de posibilităţile financiare.
Plasarea pacientului într-o anumită formă de activitate se face ţinând cont de opţiunea acestuia, de posibilităţile lui prezente, de calificarea profesională, vechimea în muncă, debutul bolii, tipul de deficit, evoluţia medicală obţinută. Odată plasat conform acestor criterii obiective (fişa personală cu aceste date), pacientul va fi supravegheat în activitatea prestată de către ergoterapeut şi psihoterapeut, fiind dirijat metodic până la obţinerea unei autonomii în activitatea prestată şi până la obţinerea unor rezultate bune.
Ergonomia studiază permanent relaţia om-muncă, ameliorarea condiţiilor de muncă fiind benefică atât în direcţia adaptării muncii la om cât şi a omului la munca sa.
Condiţiile ergonomice pentru persoanele cu handicap au în vedere adaptarea la situaţia fizică şi psihică a acestora, fiind apropiate sau asemănătoare celor create pentru persoanele fără probleme de sănătate.
Ergonomia este definită ca “studiul ştiinţific al relaţiei dintre om şi mediul său de muncă. În acest sens, mediul include nu numai mediul înconjurător în care lucrează, dar şi sculele şi materialele, metodele sale de lucru şi organizarea activităţii sale, fie ca individ, fie ca membru al unui colectiv de muncă. Toate acestea sunt corelate cu natura omului însăşi, cu abilitatea, capacitatea şi limitele sale” (K.F.H. Murrel).
Adaptarea muncii la om (la posibilităţile sale), înlăturarea cauzelor care conduc la un grad ridicat de oboseală, este cu atât mai importantă în situaţia persoanelor cu un potenţial biologic redus, temporar sau definitiv.
“Cunoaşterea solicitărilor omului în muncă este necesară tuturor acelora care proiectează şi construiesc instalaţii, utilaje, dispozitive, scule, cât şi celor care conduc şi organizează munca” (V. Anghelescu)
Distribuie acest articol:
