Contactează-ne: +373 22 920 320
Donate

CÂND INTERVINE EPUIZAREA: “AUTO-ÎNGRIJIRE“

Pentru a îngriji pe cineva, trebuie să ne pese de el.

Nu trebuie uitat că, pentru a-i îngriji cum trebuie pe alții, trebuie mai întâi să ne îngrijim și pe noi înșine.

Cum se descurcă însă cei care se ocupă de bolnavi în faza terminală?

Auto-îngrijirea trebuie să devină o parte a procesului de îngrijire a pacientului, altfel epuizarea și extenuarea nervoasă (burnout) se vor instala gradual. Inițial, semnele extenuării sunt nesemnificative dar ulterior ele se pot transforma în afecțiuni serioase: anxietate, depresie, alcoolism, epuizare totală sau chiar paralizie sau alte boli grave.

Îngrijirea oamenilor pe moarte este extrem de dificilă, până la limita suportabilității.

Cei care vor sa ajute un asemenea bolnav trebuie sa fie foarte sensibili la nevoile acestuia. Ca membru al unei echipe de asistență religioasă la spital, aud foarte des oamenii spunând: “Nu mai pot continua”, “O sa fii ok si fara mine”, “Este prea mult pentru mine”, “Mi-e frică să nu fiu dat afară”. De îndată ce aceste simptome se observă, se impune un efort de auto-îngrijire pentru a evita complicații mai grave.

Cum să evităm burnout-ul

  • Trebuie să accept ca există pericol de burnout.
  • Trebuie să fac un efort conștient pentru a lupta cu acest pericol.
  • Trebuie să fiu conștient de limitele mele personale și emoționale.
  • Trebuie să separ clar munca de timpul liber. De multe ori aud oamenii spunând: “Nu am reușit să mă deconectez când am ajuns acasă”. La spitalul de pediatrie, o asistentă mi-a spus: “Ieri seară m-am întors cu mașina la spital să văd ce mai face Simon. Ma gândeam tot timpul la el, se simțea atât de rau.”
  • Deconectarea de după servici, cu suficient timp pentru refacere și odihnă, elimină stresul asociat muncii. Scurte perioade de recuperare asigură rezerve noi de energie. Reușim astfel să ne dedicăm din nou familiei și prietenilor în timpul liber și bolnavilor în timpul serviciului. Este important să avem activități relaxante în timpul liber și cât mai multă mișcare în aer liber.
  • Relațiile bune la locul de muncă și în viața privată sunt de mare ajutor, la fel și oamenii în care știu că pot avea încredere. Asta mă ajută sa elimin grijile cauzate de îngrijirile paliative.
  • Mulți oameni din domeniu cred că burnout-ul intervine din propria lor vină. Ei atribuie orice eșec propriilor slăbiciuni. Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună nu este însă: “Ce este în neregulă cu mine?” ci “Ce pot face ca să schimb situația?
  • Stresul se naște în mintea mea. Felul în care evaluez diferite situații și modul în care îmi evaluez munca au o mare influență. Nu este însă ușor să schimb felul în care gândesc. Pentru a-mi schimba dispoziția și a gândi pozitiv în situații foarte stresante, poate ajuta să-mi răspund la urmatoarele întrebări:
  • Văd și partea bună a muncii mele? Sau doar pe cea rea?
  • Nu cumva am așteptări prea mari?
  • Ce s-ar întâmpla dacă aș avea mai multa grijă de mine?
  • Sunt și situații în care cred că m-am descurcat foarte bine?
  • Care sunt domeniile în care mă pricep cel mai bine și cât de des folosesc aceste abilități?
  • Cât de importantă este munca mea pentru mine? La o întâlnire cu echipa, o studentă asistentă de la un spital de copii a spus: “când vad atâta suferință, nu pot să mă mai plâng de propriile mele probleme. Vreau doar să mă implic și sa ajut cât mai mult.” Genul acesta de atitudine poate duce la burnout prin ignorarea propriilor emoții.

În final, câteva sfaturi pentru relaxare rapidă:

  • Exerciții de respirație controlată, de exemplu inspirarea și expirarea adancă de trei ori la rând. · Examinarea propriului corp: fiți atent la toate părțile corpului și relaxati-le pe rând dacă exista tensiune sau discomfort.
  • Relaxare musculară: începând cu degetele de la picioare și terminând cu fruntea, încordați fiecare mușchi câte 5-7 secunde, apoi relaxati-l.
  • “Poziția de rugăciune”: apăsați palmele una de cealalta în dreptul pieptului, respirați adânc și egal. Nu trebuie să strângem din dinți și să ne gândim: “Trebuie să trec prin asta”. Scopul nostru ar trebui să fie să primim la fel de mult precum oferim.

Distribuie acest articol:

Facebook   Twitter