Importanța factorului psihic în recuperarea pacientului
Reusita unui tratament va depinde intotdeauna de factorul psihic al pacientului. Cu cat acesta este mai optimist, mai increzator in fortele proprii si cu cat va participa mai mult la procesul de recuperare, cu atat si rezultatele vor fi mai vizibile si mai bune. Daca pacientul nu are un psihic bun, este lipsit de motivatie si descurajat de boala, recuperarea nu se va concretiza prin rezultate satisfacatoare. Fara cooperarea pacientului si a familiei acestuia, procedurile de recuperare au sanse reduse. Observatia de fiecare zi a aratat ca fara cooperarea psihica a bolnavului, fara participarea cat mai plenara a acestuia, actul de recuperare nu poate fi infaptuit.
A-ti ajusta modul de viata la o afectiune majora nu este un lucru simplu, insa factorul psihic in derularea efecienta a unui program de recuperarea este absolut important. Cei mai multi pacienti sunt depresivi, anxiosi, isi pierd rapid aderenta sociala, iar aceste lucruri sunt amplificate de faptul ca acestia, de cele mai multe ori sunt nevoiti sa nu mai lucreze un timp indelungat, sau chiar sa renunte definitiv la meseria anterioara bolii. Aceste aspecte trebuiesc corectate pentru ca pot constitui o frana in programul de recuperare.
Este foarte important ca pacientul sa fie constient ca reusita programului de recuperare depinde in totalitate de atitudinea pe care acesta o are fata de program, si cu cat va respecta mai in detaliu indicatiile din program, cu atat programul isi va atinge scopul.
Influenta factorului psihic in aparitia si dezvoltarea spre agravarea sau insanatosirea bolnavilor este considerabila. Influenta factorului psihic a fost recunoscut din toate timpurile si in toate specialitatile medicale. In actiunea de recuperare se incepe cu obtinerea increderii bolnavului si a cooperarii acestuia, pentru ca in orice proces recuperator, trebuie sa „lupte” doi: bolnavul trebuie sa lupte alaturi de terapeut, si desigur alaturi de familie. Terapeutul va stimula dorinta de vindecare, rezervandu-i totodata pacientului, satisfactia pentru participarea sa. Bolnavul trebuie sa inteleaga oportunitatea terapiei, sa fie convins ca in conditiile respectarii indicatiilor date, evolutia afectiunii sale va decurge in conditii bune.
Recuperarea cu ajutorul terapiei ocupationale
Terapia ocupationala este definita ca fiind „forma de tratament care foloseste activitati si metode specifice, pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitaatea de a desfasura activitatile necesare vietii individului, de a compensa disfunctii si de a diminua deficiente fizice”.
Terapia ocupationala este o profesie care ajuta o persoana cu incapacitate sa-si castige potentialul maxim pentru independenta si productivitate in propria viata; terapia ocupationala foloseste „activitati” pentru cresterea si restaurarea starii fizice si psihice ale unei persoane, la nivel functional, necesar vietii cotidiene.
Recuperarea prin terapie ocupationala urmareste sa dezvolte, sa amelioreze, sa sustina sau sa refaca abilitatile fizice pentru viata zilnica (ADL), pentru munca sau pentru activitati productive, pentru activitati de vacanta si distractie.
Terapia ocupationala dezvolta sau restaureaza performantele senzitivo-senzoriale, cognitive sau psihosociale. Identifica si faciliteaza angajarea pacientului in ocupatii sanatoase, lipsite de factori de risc.
Terapia ocupationala educa pacientul, precum si familia acestuia sau ingrijitorul sau alte persoane in scopul de a realiza interventiile posibile de asistare-ajutorare a pacientului.
Distribuie acest articol:
